Filme contra plictiselii: Small Apartments

Small Apartments

(regia Jonas Akerlund, baterist al trupei Bathory, actualmente regizor de clipuri pt. Lady Gaga)

Vor fi incantatzi de acest film amatorii de comedii scarboase bazate pe toilet jokes, pârtzuri si violentza lipsita de sens. Seria/serialul Jack-ass bunaoara, dar si serialul Little Britain, ar fi niste referintze utile, mai ales ca printre actori se numara chiar Johnny Knoxville (creierul seriei Jack-ass) si Matt Lucas (grasu gay din Little Britain).

Eu m-am uitat la film din pricina regizorului suedez Jonas Akerlund, una din cele mai interesante personalitatzi din show-business: si-a inceput cariera prin anii 80, in calitate de toboshar al trupei black metal Bathory, a debutat ca regizor cu cel mai funny videoclip din istoria heavy metal (Bewitched al lui Candlemass). In anii 90 a inceput sa regizeze videoclipuri pentru Roxette, apoi a trecut oceanul si s-a umplut de bani regizand clipuri pentru Rammstein (inclusiv notoriul "Pussy") si a avut un rol esentzial (tot ca regizor) in propulsarea lui Lady Gaga. La un momendat a inceput sa faca si filme pe la Hollywood, actualmente colaborand cu Ridley Scott la un film "istoric" despre inceputurile scenei black metal norvegiene (incendierile de biserici, crimele lui Burzum si alte poveshti din folclorul rockerilor romani).

Small Apartments are cate ceva din debutul lui Akerlund de acu 15 ani, comedia junkie Spun (cu Mickey Rourke si un Jason Schwartzman foarte tanar). Acelasi montaj de videoclip a la Beastie Boys, acelasi gen de personaje incoerente care par ca-s tot timpu pe cocaina sau ceva mai nasol, cu mult umor de situatzie dar si gaguri. Doar ca aici povestea nu prea face sens, e doar o alaturare de scene cu o cauzalitate extrem de improbabila si urmarind sa mulga umor din diverse grosolanii la care se dedau personajele. In rolul principal il avem pe grasu asta chel si retardat care sufla cat e ziua de lunga intr-un tulnic si mananca muraturi cu mushtari. Intr-o zi el il omoara pe proprietarul garsonierei in care traieste (Peter Stormare), apoi se tot chinuie sa scape de cadavrul lui in timp ce Billy Crystal investigheaza cazul.

Intr-un rol funny de speaker motivatzional apare si Dolph Lundgren, desi nu stiu cata lume mai stie cine e el, ca sa se poata bucura de prezentza lui. Mai sunt altzi actori celebri bagatzi in cameo-uri sau roluri secundare funny, dar mai mult cu fortza si nu pentru ca povestea o cerea. In consecintza am ramas cu senzatzia unui film cusut cu atza alba, in care personajele intra si ies din scena super rapid, inainte sa apuce sa-tzi pese de ele. In plus nu mai sunt in stare sa gust genul de fart jokes care se servesc aici pe paine.