Monday, April 01, 2013

Christos a-nviat!


E Pasti si, desi sunt catolic intr-o tzara catolica, nu cunosc decat ortodocsi pe aici, asa ca n-a fost nimeni sa-mi vopseasca ouale, ori sa-mi aprinda lumanarea pe pasca. Am mai primit de la preteni cateva poze cu pasca, si m-am uitat azi toata ziua la ele.

M-am plimbat aseara prin restaurantele gay de pe-aici (nu din alte motive decat ca sunt singurii care stiu gati in orasul asta mizerabil, in afara de caprikorn) dar conceptul de pasca pare sa fie strain tuturor, indiferent de orientarea sexuala. Am sfarsit intr-un bar plin de metalisti cu urechi de iepure, betzi manga, cantand piese Bohse Onkelz, unde am petrecut o ora intr-o stare de contemplare vecina cu autohipnoza. Am realizat cu ocazia asta ca nu e nici o diferentza intre gay si metalisti, comunitatzile astea ar trebui aduse impreuna, au atatea in comun, dar au nevoie de cineva sa-i indrume.

Avem si un nou Papa la Pastele asta, foarte hotarat sa ne invetze cu austeritatea, sa renuntzam la pretentzii, sa economisim, pus acolo de masonii care l-au convins pe fostul papa sa demisioneze (cu ceva stenograme compromitzatoare, probabil). Tre sa fim pregatitzi sa traim cu putzin, ca e nevoie de resurse pentru calatoria pe Marte de peste 10 ani, unde incepe un nou inceput. Doamne-ajuta.

In Japonia a aparut primul restaurant care vinde mancare facuta din pamant. Inghetzata de pamant, salata de pamant, zama de pamant. S-au gandit ei ca oricum plantele isi trag seva din pamant (iar animelele din plante) asa ca de ce sa nu o luam pe scurtatura si sa mancam direct pamantul. S-a gandit si Garcia Marquez la asta, daca mai tzinetzi minte, dar e prima data cand gasim optziunea in restaurante. Deocamdata pretzurile sunt mari, ca oferta e limitata si nu sunt multzi bucatari care sa stie praji pamantul cum trebuie. Dar e un prim semn ca se apropie ziua in care ne vom apleca sa luam o gura de tzarana de pe jos, cand o sa ghioraie matzele.

Saptamanile trecute am fost la o zi de nastere, a unei ecoteroriste lesbiene implicata in descinderi de guerilla gardening (plantat ilegal de cartofi in parcuri/spatzii decorative) si am cules detalii despre o noua generatzie de hipsteri, asa-numitzii dumpsteri. Astia culeg mancare expirata aruncata de hipermarketuri prin ghenele de gunoi (vegetale in general) si o gatesc pentru "comunitate".

Nu pot sa nu observ cat de perfect sunt sincronizate trendurile astea cu discursul noului Papa. Sunt semne ale unor noi vremuri.

Am impresia ca Ioan Paul al II-lea zicea ca secolul asta va fi religios sau nu va fi deloc si incep sa il cred. Banuiesc ca nu s-a gasit alta metoda de a ajunge pe Marte decat transpunerea populatiei intr-un mindset profund orientat spre selfsacrificiu si economisire in numele coloniei. Dar in cazu asta ce atzi avut cu comunismu, care rezolvase oricum trei sferturi din problema?

Faza e ca in realitate comunismul n-a fost extirpat, ci e reambalat si livrat la nivel de individ, printr-un fel de multilevel marketing mixat cu reverse psychology (mai eficient decat propaganda in masa a comunismului rudimentar). Pe aici prin spatziul Schengen tinerii reformisti sunt profund motivatzi de teze marxist-leniniste, combinate cu un pic de eco-obsesie (motivata si de o adictzie pentru etnobotanice). In Romania lumea merge la chefuri sa bea, sa barfeasca si sa asculte muzica buna. Aici tinerii se aduna la chefuri cu muzica oribila sa se drogheze planificand uzurparea capitalismului si sa faca hippie-sex in deepthroat darkrooms (camere special amenajate in care se simuleaza experientza de a fi orb si lumea se ingramadeste sa faca sex pe orbecaite - am nimerit o data din greseala intr-o camera din asta cand vroiam sa merg la baie si era sa nu mai scap de-acolo, it's fukkin scary).

In Romania nu s-a ajuns inca la nivelul asta de sofisticare. Avem si noi reformistii nostri - tot aud de Generatia Contra, Tinerii Maniosi, Comunitatea Reforma. Astia ultimii sunt niste hipsteri evanghelisti, oarecum asemanatori cu borgii din Star Trek, care incearca sa asimileze tineretu din principalele centre universitare spre un nou mod de gandire, un fel de scientologie romaneasca ce lucreaza cu concepte pop. Doar ca pe astia prea putzin ii intereseaza plantatu ilegal de cartofi sau redistribuirea de mancare expirata, sunt mai interesatzi ca toata lumea sa asculte muzica "care trebuie", adica aia recomandata de revistele Pitchfork si Vice. Ei promoveaza gandirea alternativa de dragul de a fi alternativ, nu pt. un rezultat anume. Cumva, spiritul comunist s-a pierdut, a ramas doar metoda.

Apropo de astia, am intzeles ca a inceput o noua forma de revivalism pop romanesc, inspirat de cel occidental (pitchforkian, mai precis). Ce era pentru noi Led Zeppelin si Pink Floyd, pentru ei sunt Marina Voica si Silvia Dumitrescu. Varianta romaneasca a dream pop-ului optzecist, banuiesc.

La concerte n-am mai prea fost, am intrat intr-un fel de hibernare nasoala si am avut mult de calatorit in interes de serviciu. Am fost totusi la doua, mai mult hipsteresti, dar foarte misto ambele:

Kaizers Orchestra, un concert pe care il visam demult:



Si Irrepressibles, imitatori nerushinatzi ai lui Antony and the Johnsons dar misto de vazut intr-un concert artsy fartsy. Am intzeles ca vin si in Romania, v-as recomanda calduros sa-i vedetzi.



In rest, astept sa revizitez festivalul de la Roadburn in aprilie, desi pare cea mai slabutza editzie din ultimii ani (probabil motivul pentru care biletele nu s-au epuizat intr-o ora, cum eram obisnuit). O sa-i vad tardiv pe legendarii dar expiratzii Psychic TV, Spiritual Beggars si Godflesh, dar si cateva trupe pe val - japonezii Sigh, progresivii Leprous, cheesy rockerii Uncle Acid and the Deadbeats si brutele High on Fire.

De cand m-am mutat pe Facebook blogu incepe sa se vestejeasca asa ca probabil ar trebui sa dau si aici de stire legat de cateva din ispravile din ultimile luni.

De fapt singura care conteaza e rubrica de pe site-ul Slicker.ro, intitulata Monday, I feel like shit, menita sa promoveze feel bad songs si sentimentul cu care ma trezesc in fiecare luni dimineatza aici , unde munca e munca, banul e ban, iar emotziile sunt pe cale sa fie extirpate definitiv. Rubrica a venit sa rebalanseze karma pozitivă creată de Friday, I'm in love, rubrica de feel good songs a reputatei psiholoage Alexandra Pacurar. Pana la data de azi, am avut piese de la urmatoarele trupe:
O public in fiecare duminica spre luni noaptea, ca sa o gaseasca cititorii cand ajung dimineata la serviciu si sa aiba elanul potrivit pentru o noua saptamana de munca.

Si inca niste semnalari importante:
  • a aparut prima antologie cu povestiri zombie din istoria Romania, la Millennium Books, in ingrijirea lui Mircea Pricajan;
  • la Bucuresti o sa fie concert cu Class si DJ Boros, doua trupe emblema ale anilor 90, care vor deveni, probabil, subiect de revival in anii ce urmeaza;
  • a aparut in Romania un nou gen muzical: tango-ul crestin, prin amabilitatea rapsodului Vasile Micula:




No comments: