Wednesday, April 30, 2008

Nimic interesant



Perhapanauts (vol.1-2)
de Todd Dezago

Sub influentza mall-ului construit vizavi, dar si a emisiunii Shoppingul e viatza mea, pe care o vizionez in fiecare duminica la niste amici care au televizor, pe care ii vizitez cand nu mai am mancare prin casa, deci sub influentza respectiva am dat cam multzi bani pe carti asa ca va rog cei care imi mai datorati bani sa mi-i aduceti inapoi pentru ca altfel nu o scot la capat pana la urmatorul salar.

Daca ma-ntrebati unde s-au dus banii iata, de exemplu, aceste doua volume ale seriei Perhapanauts pe care le-am achizitionat din lacomie, ca ciorile, furat de sclipiciul copertzilor. Consider ca nu sunt o cauza totalmente pierduta caci ieri am vazut o gagica care-si cumparase de la mall o punga de pietre. Nu erau nici magnetzi, nici flori de mina, nici sculpturi ori alte decoratziuni interioare ci bolovani adevaratzi, bolovanoshi, culesi de un spirit intreprinzator de pe fundu vreunei garle (pareau un pic shlefuitzi, de parca ar fi curs un izvor peste ei multa vreme) si pusi in vanzare la un pretz pe care mi-e frica sa-l pomenesc. Am auzit o varianta ca ar face bine la celulita daca dormi pe bolovani din aia (probabil de aia n-aveau coltzuri) dar oricum n-o sa pot uita niciodata imaginea superbei doamne iesind din mall cu privirea goala, zambetul larg si o punga de bolovani in bratze.
Cam in aceeasi linie, un amic de-al meu a fost recent la o expozitie de arta contemporana din Olanda unde un tip inventase un aparat de facut caca. Adica bagi la un capat mancare, pe parcurs se revarsa tot felu de substantze chimice similare celor gastrice si la celalalt capat iese caca, se ambaleaza si se vinde la 20 de euro pachetul pe ebay. Mai multe detalii la http://www.cloaca.be/. Acelasi artist mai vinde shorici de porc tatuat cu modele la alegerea clientului si fotografii porno facute cu aparatul Roentgen (adica oameni iradiatzi in timp ce fac sex). Pentru mai multe detalii pe tema consumerismului, recomand albumele Snog si filmul Dawn of the Dead (pentru cine are ochi sa vada, urechi sa auda si cap sa inteleaga).

Dar despre altceva discutam aici, si anume ca, in virtutea consumerismului am fost victima cumpararii celor doua volume Perhapanauts care sunt o porcarie fitzoasa de banda desenata lucioasa care nici la copii nu stiu daca prinde. Macar daca luam doar primul volum, dar am sindromul completitudinii colectiei plus ca mi-e lene pe urma sa le vand daca nu-mi plac. Oricum, daca avetzi copii de gimnaziu care stiu cat de cat engleza dar inca nu s-au apucat de fumat si de sex, contactati-ma ca le donez gratuit.

Sa nu ne-ntindem mult, Perhapanauts e o plagiere grosolana a seriei B.P.R.D. a lui Mike Mignola. BPRD e o excelenta serie de la Dark Horse creata ca un fel de continuare (sau spin-off) la Hellboy si care se ocupa de personajele secundare din Hellboy, adica de membrii renumitului Birou de Cercetare si Aparare privind Paranormalul (omul peshte Abe Sapiens, superbul Lobster Johnson si inca catziva cu care veti face cunostinta in filmul lui Del Toro care iese la vara). Ei bine, Perhapanauts e despre o chestie suspect de similara: B.E.D.L.A.M., adica Biroul de Management al Riscului ExtraDimensional, format din niste indivizi paranormali de la marginile jegoase ale realitatzii, mai exact un Big Foot sufletist, o negresa telepata cu aptitudini de lider, o fantoma timorata, un chupacabra hiperactiv (=un fel de vampir care bea sangele vitelor prin mitologiile paranormale mexicane) si un tip misterios pe care-l cheama MG (Mystery Guy). A, si mai e unul - Omul Molie, un om cu cap de molie care foloseste Triunghiul Bermudelor ca sa calatoreasca intre dimensiuni. Si toti astia zboara cu un OZN de ici colo si rezolva diverse cazuri, dar nu le prea rezolva cu capul, ci mai mult cu pistoalele. Adica chiar nu se intampla nimic in cartile astea, decat ca suna o alarma, se urca astia in OZN, se duc, se bat cu unu, il caftesc si se intorc acasa asteptand urmatoarea misiune. Totul e atat de fusharit, iar dialogurile sunt atat de infantile incat te prinde rushinea citind cartea.
Deci cu ocazia Sfintelor Sarbatori de Pasti, spunetzi un NU hotarat consumerismului (si nu acordati niciodata incredere recenziilor cumparatorilor de pe amazon)!

- plusuri: paginile lucioase;
- minusuri: grafica de duzina, dialoguri infantile, idei furate grosolan din BPRD;
- recomandare: copiilor de gimnaziu care inca nu au descoperit tainele sexului si ale fumatului.

2 comments:

Anonymous said...

Am patit cam aceeasi chestie cu "The Goon" al lui Eric Powell.Poveste facuta doar ca pretext pentru grafica.

Aron Biro said...

acuma-mi zici? bine c-am apucat sa iau si Goon. Am citit doar primu Goon dar oricum e cu doua clase peste Perhapanautzii astia si grafica macar e haioasa, ceea ce nu e cazul aici.